adaptare după un material realizat de Adriana Herdea
- Salut, prieteni!
- Hei, Dani, ce faci? Te-ai întors! Ce bine!
- Da, Cumi, am venit aseară. Mi-a fost dor de voi, cu toate că şi la ţară, la bunicii mei, a fost foarte bine. Uite, v-am adus nişte
struguri.
- A, mulţumim Dani, ce drăguţ din partea ta! Dar acolo ce ai făcut? Ai prieteni şi acolo?
- M-am jucat, dar la ţară, la bunici, nu am prieteni aşa ca voi. M-am gândit la voi şi
mai ales la tine, Lupă.
- Da? De ce în mod special la mine?
- Am aflat câteva lucruri importante despre o plantă pe care o cunoaşteţi şi pe care nu o prea luăm în seama de obicei.
Poate că mai ştii şi tu, Lupă, câte ceva despre ea, dar am şi eu ceva informaţii.
- Despre ce plantă vorbeşti?
- Despre pătlagină. Ce zici, o cunoşti?
- Trebuie să recunosc, Dani, că nu ştiu nimic despre pătlagină. E cumva o plantă pe care o pune mama la mâncare, adică ...
verdeaţă pentru ciorbă?
- Ooo, nu! Hai să vă povestesc:
Într-una dintre zile m-am certat cu Beni, iar mama i-a luat, ca de obicei, apărarea.
M-am supărat foarte rău şi am plecat în grădină. M-am aşezat pe un bolovan lângă un gard şi dădeam cu piciorul într-o buruiană pe care ţineam cu tot dinadinsul s-o zdrobesc.
După câteva minute a venit mama. Credeam ca va continua să mă certe, dar s-a aşezat lângă mine pe piatră şi mi-a spus:
- Ce ai tu cu planta asta? De ce îi faci rău?
Ai contribuit tu cu ceva la creşterea ei?
- Nu, dar sunt supărat, i-am răspuns bosumfl at.
- Ştiu, dar ea n-are nicio vină.
Ştii cum se cheamă?
- Nu.
- Hai să-ţi spun câte ceva despre ea. Se numeşte pătlagină.
Când eram mică, noi, copiii, ne jucam cu frunzele ei, care au nişte nervuri lungi.
Unul dintre noi trăgea de vârful frunzei, iar altul trăgea de codiţă. Când frunza se rupea, acolo, la ruptură, apăreau nişte fi ricele albe de lungimi diferite. Aşa măsuram numărul minciunilor şi mărimea
lor. De aceea planta se mai numeşte „minciună".
În pământ are o tulpină scurtă, subpământeană, numită rizom, din care primăvara creşte la suprafaţa pământului o rozetă de frunze, din mijlocul căreia se înalţă o tulpiniţă verde. În vârful ei sunt fl ori mici,
alb-gălbui, grupate asemenea unui spic.
În jocul nostru, înnodam tulpina către vârf, împingând infl orescenţa ca dintr-o praştie.
Mămicile ştiu însă cât de folositoare este planta aceasta. Frunza sau sucul ei pus pe o rană are acţiune bactericidă, adică omoară microbii, deci nu o lasă să se infecteze, iar dacă este deja infectată, o ajută să se
vindece.
În bronşite, când tuşim, siropul de pătlagină sau ceaiul din frunze de pătlagină vindecă tusea.
Vezi, dragule, mi-a spus mama, o plantă mică, pe care multă lume o consideră buruiană datorită aspectului şi faptului că trăieşte răzleţ, câte foloase poate aduce?
Tot aşa trebuie să-i apreciem pe semenii noştri, nu după haine şi înfăţişare, ci după darurile cu care Dumnezeu i-a înzestrat şi pe care şi le dezvoltă pentru folosul tuturor.
- Bravo, măi Dani, uite câte lucruri importante m-ai învăţat! Nu ştiam nimic despre pătlagină.
- Ei, Lupă, eu credeam că mă vei corecta sau vei completa informaţiile mele.
- Ce vrei, nu le ştiu nici eu pe toate, dar învăţ de la toţi!
- Acum putem mânca strugurii?
- O, desigur...
- Hei, Dani, ce faci? Te-ai întors! Ce bine!
- Da, Cumi, am venit aseară. Mi-a fost dor de voi, cu toate că şi la ţară, la bunicii mei, a fost foarte bine. Uite, v-am adus nişte
struguri.
- A, mulţumim Dani, ce drăguţ din partea ta! Dar acolo ce ai făcut? Ai prieteni şi acolo?
- M-am jucat, dar la ţară, la bunici, nu am prieteni aşa ca voi. M-am gândit la voi şi
mai ales la tine, Lupă.
- Da? De ce în mod special la mine?
- Am aflat câteva lucruri importante despre o plantă pe care o cunoaşteţi şi pe care nu o prea luăm în seama de obicei.
Poate că mai ştii şi tu, Lupă, câte ceva despre ea, dar am şi eu ceva informaţii.
- Despre ce plantă vorbeşti?
- Despre pătlagină. Ce zici, o cunoşti?
- Trebuie să recunosc, Dani, că nu ştiu nimic despre pătlagină. E cumva o plantă pe care o pune mama la mâncare, adică ...
verdeaţă pentru ciorbă?
- Ooo, nu! Hai să vă povestesc:
Într-una dintre zile m-am certat cu Beni, iar mama i-a luat, ca de obicei, apărarea.
M-am supărat foarte rău şi am plecat în grădină. M-am aşezat pe un bolovan lângă un gard şi dădeam cu piciorul într-o buruiană pe care ţineam cu tot dinadinsul s-o zdrobesc.
După câteva minute a venit mama. Credeam ca va continua să mă certe, dar s-a aşezat lângă mine pe piatră şi mi-a spus:
- Ce ai tu cu planta asta? De ce îi faci rău?
Ai contribuit tu cu ceva la creşterea ei?
- Nu, dar sunt supărat, i-am răspuns bosumfl at.
- Ştiu, dar ea n-are nicio vină.
Ştii cum se cheamă?
- Nu.
- Hai să-ţi spun câte ceva despre ea. Se numeşte pătlagină.
Când eram mică, noi, copiii, ne jucam cu frunzele ei, care au nişte nervuri lungi.
Unul dintre noi trăgea de vârful frunzei, iar altul trăgea de codiţă. Când frunza se rupea, acolo, la ruptură, apăreau nişte fi ricele albe de lungimi diferite. Aşa măsuram numărul minciunilor şi mărimea
lor. De aceea planta se mai numeşte „minciună".
În pământ are o tulpină scurtă, subpământeană, numită rizom, din care primăvara creşte la suprafaţa pământului o rozetă de frunze, din mijlocul căreia se înalţă o tulpiniţă verde. În vârful ei sunt fl ori mici,
alb-gălbui, grupate asemenea unui spic.
În jocul nostru, înnodam tulpina către vârf, împingând infl orescenţa ca dintr-o praştie.
Mămicile ştiu însă cât de folositoare este planta aceasta. Frunza sau sucul ei pus pe o rană are acţiune bactericidă, adică omoară microbii, deci nu o lasă să se infecteze, iar dacă este deja infectată, o ajută să se
vindece.
În bronşite, când tuşim, siropul de pătlagină sau ceaiul din frunze de pătlagină vindecă tusea.
Vezi, dragule, mi-a spus mama, o plantă mică, pe care multă lume o consideră buruiană datorită aspectului şi faptului că trăieşte răzleţ, câte foloase poate aduce?
Tot aşa trebuie să-i apreciem pe semenii noştri, nu după haine şi înfăţişare, ci după darurile cu care Dumnezeu i-a înzestrat şi pe care şi le dezvoltă pentru folosul tuturor.
- Bravo, măi Dani, uite câte lucruri importante m-ai învăţat! Nu ştiam nimic despre pătlagină.
- Ei, Lupă, eu credeam că mă vei corecta sau vei completa informaţiile mele.
- Ce vrei, nu le ştiu nici eu pe toate, dar învăţ de la toţi!
- Acum putem mânca strugurii?
- O, desigur...