Sunetul

- Vibraţiile produse de corpurile din jur, în mişcarea lor, determină formarea SUNETULUI.

- În funcţie de tipul vibraţiilor, volumul sunetului poate fi mai mare sau mai mic. Noi spunem că sunetul e mai puternic sau mai slab, că se aude mai tare sau mai încet.

- Numărul de vibraţii pe secundă ale unui corp în mişcare se numeşte frecvenţă (ea dă înălţimea sunetului).

- Volumul unui sunet se măsoară în unităţi de măsură numite decibeli (dB) - numele provine de la Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului.

- Frecvenţa se măsoară în hertzi (Hz).

- Omul nu poate auzi toate sunetele din jurul său. Există sunete foarte joase şi sunete foarte înalte, pe care omul nu le poate auzi.

- De asemenea, oamenii nu pot auzi decât o anumită frecvenţă a sunetelor. Astfel, doar sunetele cuprinse între 20Hz şi 20.000 Hz pot fi detectate de urechea umană.

- SUNETELE pe care le auzim sunt purtate de aer, care vibrează sub formă de UNDĂ SONORĂ.

- La temperatura de 0° C, undele sonore străbat aerul cu o viteză de 330 m pe secundă. În cazul în care temperatura creşte, viteza este mai mare şi, în acelaşi timp, dacă temperatura scade, viteza cu care unda sonoră străbate aerul va scădea şi ea.

- Undele sonore pot trece prin diferite corpuri cu viteze diferite. Astfel, prin corpurile solide se transmit mai repede decât prin cele lichide. Iar prin cele gazoase „trec" mai încet decât prin cele lichide.