Furia la copil

[Lemonade]

Cum se manifesta copilul vostru cand e nemultumit?
Trebuie permisa furia intr-o familie crestina? Acele acte de nervozitate urmate de scuturat membre si topait pe loc atunci cand nemultumirea invadeaza fiinta mica a copilului nostru...
Cum trebuie sa procedam? Trecem cu vederea? Pedepsim? :

[cristina]

Fiecare copil are personalitatea lui, grauntele de alint, rasfat si fiecare isi manifesta in felul lui nemultumirea. Ca mama am cautat sa ii explic copilului meu, pe intelesul ei ca a castiga ceva, a obtine un lucru, trebuie sa merite. Recompensele pentru faptele bune o surprind intotdeauna, ii plac. Pedeapsa, vilenta, bataia, sunt cele 3 NU-uri care nu au ce cauta in familie. Totul se explica, totul se invata, ne respectam reciproc. Unde este credinta, dragoste si armonie, este si liniste sufleteasca.
Este parerea mea, eu pe acest principiu merg inainte si-mi ajut fetita(care este un copil deosebit, cu probleme speciale).

[prichi]

Draga lemonade intr-o anumita masura inteleg ce simti. Desi copilul meu e mai mic are manifestari de furie asa cum explici tu.Ca parinti am fost extrem de frustrati. M-a ajutat insa foarte mult cartea "Educatia copilului neastamparat" de Claudia si David Arp, de la Scriptum. Eu am luat-o prin Editura VIata si Sanatate. Mi-am dat seama ca am de-a face cu un copil temperamental linca din maternitate. E foarte greu de crescut, dar e un copil sclipitor. Inca o data recomand cartea mai sus mentionata tuturor parintilor care au astfel de probleme. Vorbeste despre lucruri practice pe care le poti face in ocaziile "speciale" si schimba putin mentalitatea parintilor. Daca nu faci rost de carte sa-mi spui si o sa iti scriu cateva idei din carte. Pupilici si copilasi sanatosi si fericiti.

[Lemonade]

si  noi am incercat cu vorba buna si aplicand sfaturi din cartile citite.
insa vreau sa va intreb mai concret: la furie loveste copilul in voi ca si parinti sau in alti copii/obiecte din jur?daca da, va lasati batuti - fara pedeapsa?
sau?

prichi, merci de idee (refer. la carte)

[prichi]

lemonade, baietelul nostru nu are decat un an si 9 luni si de multe ori ni s-a intamplat sa ne dea palme imediat ce nu-i convenea ceva. Aveam impresia ca suntem cei mai neinspirati parinti privind educatia lui si asta ne lua toata energia psihica. In cartea despre care am scris mai sus am gasit urmatoarele idei care pe noi ne-au ajutat foarte,foarte mult: "ca parinte al unui copil temperamental esti nevoit sa te lupti pentru a obtine cooperarea copilului tau. Vestea buna este ca nu orice batalie trebuie purtata.(...)Exista trei intrebari cheie care ii poate ajuta pe parinti sa afle daca e vorba de un aspect minor sau de unul major si daca merita sau nu sa lupti pentru el: 1) este vorba de o problema morala?(daca raspunsul este da, atunci este intotdeauna o problema majora), 2) ce importanta are din perspectiva eternitatii?, 3)este cumva in joc siguranta copilului?(ex: oricat s-ar impotrivi un copil atunci cand este pus in scaunelul lui de masina, parintele trebuie sa castige lupta pentru ca e in joc siguranta copilului)" Va dorim multa bucurie si implinire pe toate planurile! pupici 

[similoreg]

   Recomand parintilor care au copii furiosi sa ii ignore, Unii copii reactioneaza agresiv atunci cand vor sa obtina ceva pt. ca au observat o reactie din partea parintilor atunci cand au mai facut acest lucru, nu neaparat ca au obtinut ceea ce doreau. Incercati sa il ignorati cand va loveste, urla, se tranteste de pamant ..si distrageti/i atentia de la aceste lucruri, si dupa mai multe "esecuri" va renunta singur la aceste obiceiuri. Iar cand va fi mai mare atunci veti pute sa discutati cu el , pana atunci insa ignorati/i acest comportament. Cand el tranteste ceva faceti ca si el. Luati o alta jucarie si aruncati/o si dvs. veti vedea ca se lasa pagubas. Bafta.

[SORINA]

Aici nu stiu ce sa zic de sfaturi depinde cumm ai procedat de la inceput, daca i/ai facut mofturile cand a tipat e greu sa il dezobisnuiesti acum, dar...bafta

[eni]

Buna lemonade.ce sa-ti spun eu numele tau e lemonade(lamaie?!)pai ia nu fi asa de acra, vezi cum va fi copilul.Sfat pentru lovituri e ca atunci cand copilul te loveste ,plange de nervi,da din picioare,etc.e bine sa-i explici ca nu a facut bine si sa-l pedepsesti,ai sa-i spui ca daca te-a lovit te doare si tu esti suparata si nu mai vrei sa te joci cu el pana ce nu-si cere iertare si promite ca nu va mai face!sau incearca seara inainte de culcare sa-i spui povesti cu copii rai care au facut un lucru rau si consecintele care au fost dupa acea,sau povesti cu copii orfani care nu au maici si cat sufera ei ca sunt singuri si copilul tau ce avantaje are.Nu uita ca asa cum al cresti asa il vei avea si schimbati numele in "dulceata"

[similoreg]

Trebuie sa vin in ajutorul lui Lemonade. Daca un copil e furios de la 7 luni ce ii mai povestesti ca sa te si inteleaga?

[dida]

Dragele mele, vad ca nu sunt singura mama care are copii "cu personalitate". Primul meu copil este o fetita adorabila. Nu am avut conflicte pana cand a ajuns pe la 12 ani.........dar si dupa aceea le-am putut rezolva "in pace". In schimb fiul meu, a venit pe lume tipand si asa a trait 2 ani si jumatate. Se trezea tipand si adormea tipand. Era un copil foarte posesiv si un galagios fara pereche. Orice i-as fi spus sa faca zicea "nu". Ca sa-l determin sa faca ce trebuia , ii spuneam sa nu faca acel lucru. De ex. cand voiam sa-i dau sa manance ii ziceam:"Vezi ca eu mananc dar tu sa nu mananci." Si manca. Sau "vezi ca eu vreau sa dorm dar tu sa nu te culci" si se culca......A fost singura metoda care a functionat pana pe la 3 ani. Dupa aceea era deja mare si trebuia adaptata metoda........ Asa ca am inceput sa-l laud "ce copil cuminte esti tu", "esti foarte ascultator"(il laudam numai cand merita, normal). Si asa putin cate putin l-am facut sa colaboreze si sa nu mai fie rebel. Si multumesc lui Dumnezeu, am un fiu care ma considera cea mai buna prietena a lui 

[admin_general]

Dida, trebuie sa recunosc ca descrierea ta mi-a starnit putin rasul, insa parca ai descris exact comportamentul copilului meu din primele luni de viata. Imi amintesc cat de mult cautam o clipa de liniste in care sa poata sta si el linistit, asa cum vedeam eu pe alti bebei. Acum a implinit 2 ani. E un baietel foarte nazdravan si plin de energie. De cele mai multe ori noi cadem epuizati, si el tot are chef si putere de zbenguiala. Atunci cand suntem ocupati cu ceva, iventeaza lucrui incredibile, numai sa ne capteze atentia.